Hei

Şi..e seară şi din nou mă plictisesc. Aşa că am zis să scriu. Din nou..nu am o idee anume. Doar scriu.
Hm..mă gândesc să povestesc cum e să fii gay în ţara asta. Păi..e greu, e foarte greu. Am mai zis şi în prima postare de ce. Oamenii din România gândesc urât, au o minte închisă şi nu pot accepta ceva diferit. Toată lumea crede că e o boală. Nu este. E un lucru pe care îl simţi, de care îţi dai seama mai repede sau mai târziu. Şi da..pentru mine a fost într-un fel un şoc când mi-am dat seama. Ştiam..cum gândesc oamenii şi ştiam că nu o să fie deloc uşor pentru mine să trăiesc printe oameni, gay fiind. După un timp m-am acceptat şi am găsit şi părţile bune. Persoanele gay sunt foarte okay. Unii, nu toţi. De ce zic unii..păi în general sunt promovaţi doar poponarii. Nu am nimic cu ei. Dar sa fii poponar nu înseam nă să fii gay. Cei care zic că poponarii şi persoanele gay sunt aceeaşi chestie se înşel amarnic. Mă enervează că noi, cei gay suntem înţeleşi foarte greşit. Aşa ne-am născut. Cunosc o mulţime de oameni gay care sunt cu facultaţi şi care sunt oameni de calitate. Printre voi sunt aşa multe persoane gay şi voi nu vă daţi seama. Cei mai mulţi se ascund pentru că daca şi-ar face coming out-ul ori ar fi bătuţi, ori ar fi batjocoriţi ori nu ar fi înţeleşi de nimeni. E trist ce se întâmplă..şi aş vrea să schimb asta..dar nu prea pot.
Totodată, şi persoanele gay greşesc mult. Luptă pentru nişte cauze pe care nici ei nu le înţeleg. Se fac tot felul de parade care nu ajută la nimic, paradele doar fac o imagine şi mai proastă comunitaţii LGBT. După..majoritatea persoanelor gay vor să se legalizeze căsătoria între persoanele de acelaşi sex, dar nu îşi amintesc că o relaţie gay nu durează mai mult de câteva luni. Rare sunt relaţiile care durează un an sau mai mulţi. Of of, e şi normal ca ceilalţi să nu ne înţeleagă când nici noi nu ne înţelegem.
Eu unul..am fost şi sunt înjurat şi luat peste picior de mulă lume, şi as vrea să iau atitudine dar am o frica foarte mare în mine şi asta mă împiedică mereu. Am noroc de Caisă care m-a acceptat aşa cum sunt şi care mă ajută foarte mult. În rest..am prieteni care ştiu de mine..dar puţini. Chiar nu aş vrea să se afle, îmi e prea frică de lumea asta urâtă şi nu vreau să mă gândesc ce aş paţi. Aş vrea să ştiu şi eu cum e să trăieşti liber şi să nu îţi pese de cred alţii. Dar nu pot. Chiar nu pot. Aş vrea să stie toată lumea de mine şi să mă plimb liniştit pe stradă. Nimeni nu vrea să înţeleagă că asta e o parte din mine şi că nimeni nu poate să mi-o fure, să o înlăture aşa uşor. Ăsta sunt şi nu mă voi schimba niciodată.
Dorinţa mea cea mai mare e să fiu acceptat şi înţeles. Şi nu doar eu. Îmi doresc asta pentru fiecare persoană care e ca mine, si sunt sigur că aşa am deveni mai buni şi am învăţa să gândim cu capul..nu cu altceva.
Dar..asta nu se va întâmpla prea curând aşa că trebuie să mă obişnuiesc. Da..cam atât..nu ştiu dacă m-am făcut aşa înţeles..doar am vrut să spun şi eu cateva cuvinte..printe miile de cuvinte care roiesc în fiecare zi printre noi. Bye.