Amintire

Da..şi am revenit. Hei. Da..nu am un subiect sau o idee anume despre ce să scriu. Am ajuns acasa, azi a fost o zi cam obositoare dar okay. Liceul meu..e foarte..mort. Lume multă, puţini oameni. Plin de ţărani şi cocalari şi oameni superficial care se iau de tine din nimicuri. De abia am început şi deja m-am săturat de ei. Mă rog, am ajuns acasă şi normal că mama trebuia să mă frece cu ceva la cap, că deh..nu se putea fără. Iarăşi ţipa ca nebuna şi se leaga de nişte chestii idioate cu care nu am nici o treabă. Că de ce nu faci aia, că de ce ai venit aşa târziu acasă, că de ce nu m-am îmbrăcat mai bine şi tot felu de chestii idioate.
De aseară sunt singur. Era şi timpul, ştiu că sună ciudat, dar aceea relaţie îmi mânca nervii şi răbdarea la maxim. De acum am să rămân singur. E cel mai bine aşa. Anul ăsta e primul an de liceu pentru mine. Da..sunt boboc, şi nu e aşa grozav pe cum speram. În clasă nu am cine ştie ce tipi drăguţi. Ba ar fi unul, e drăguţ şi arată bine, dar nu cred că e gay, chiar dacă în ore ne uităm unul la altul..şi într-o pauză a venit să stea cu mine afară cât fumam o ţigară. A fost chiar drăguţ, mi-a povestit de toate şi ce chestii îl pasionează. E un băiat bun, nu m-aş supăra să îmi spună că e gay. Dar am un plan şi poate am să aflu dacă ascunde ceva.
Nu m-am mai văzut de mult timp cu Caisă. E prietena mea cea mai bună şi da, suntem la profile diferite şi ne vedem mai rar acum. Cam păcat dar şi cand ne vedem, tot ca doi nebuni am rămas şi ne dobitocim pe stradă.
Şi da..afară s-a cam lăsat frigul..rău de tot. Şi normal că eu răcesc. Că doar ce nu fac eu ca să arăt bine. Mă îmbrac cu cele mai faine okay pe care la am, şi noroc..alea sunt cele mai subţiri. Ura pentru mine. Haha, mi-am adus aminte de o întâmplare care s-a petrecut prin Ianuarie. Păi..eram cu iubitul meu prin oraş, e un nemernic. Am să vă zic eu altădată de ce. Aşa, cum ziceam, eram prin oraş şi ne plimbam. Eram printr-un cartier şi într-un timp erau nişte case dar au fost demolate şi acum au rămas doar nişte scări şi bănci. În fine..în aceea zi am aflat nişte chestii foarte naşpa care m-au enervat mult. Normal că diva de el, pe zăpadă a venit în pantofi, că doar na..nu îşi putea lua nişte cizme. De ce ? Am mai spus..e divă..cică. Şi da..cum îi ceream eu explicaţii cobora nişte scări pe care normal că s-a format gheaţă. Eu ţipam la el, el la mine şi deodată de la atâţia nervi cade ca un bou pe scari. Eu normal că am explodat în râs pentru că nu îmi mai prea păsa de el. Ajung la el şi plângea ca un prost. Şi..supriză ! Şi-a rupt piciorul. A fost foarte drăguţ să aud asta, şi da..par un nemernic să zic asta dar na..e un om foarte naşpa şi nu merita compasiunea mea. L-am ajutat să se ridice, si mergeam spre maşina si normal că nu era destul. Pe lângă piciorul rupt trebuia să mai păţească ceva. La un moment mi-a zis o chestie care din nou m-a enervat foarte tare şi în acel moment i-am frecat o palmă peste cap de şi-a muşcat limba. Bine mi-a părut când am văzut că se face curcubeu la faţă.
După a zis că poate să ajungă şi el la maşină singur şi de acolo ne-am despărţit. Dupa cateva zile mă suna dar chiar nu aveam chef să vorbesc cu el. Măcar l-am ajutat să îşi rupă piciorul şi mă simt mândru de asta. Da ştiu..sunt un nemernic fără suflet. Da..se mai întâmplă.
Eh..acum ar trebui să închei..şi să merg la temele mele pe mâine. Ura din nou pentru mine. Da..am să mai postez când am timp sau când am să mă plictisesc. Da..păi..bye.