Revenire

Au fost nişte zile aşa ciudate. Peste tot e o atmosferă închisă..tristă..aşa ca mine. În continuare mă simt naşpa. Nu v-am spus de Castravete. Nu ştiu de ce le pun astfel de nume prietenilor mei dar, doar astea îmi vin în minte. Ne-am cunoscut acum ceva luni pe un site de socializare..e o fată foarte de treabă, e în ultimul an de facultate şi e un om frumos. Din primeme conversaţii am putut să îi spun totul despre mine şi când i-am spus că sunt gay nu a fost mare surprindere pentru că şi-a cam dat seama. Când a început vacanţa de vară ne-am cam distanţat..nu am idee de ce. Eu aveam ieşirile mele, ea pe ale ei. M-a cam ignorat şi acum o cam face la fel şi mă enervează chestia asta. Se tot miră când îi spun că mă simt naşpa pentru că de mult nu a mai stat să mă asculte şi să vadă că eu chiar am nişte probleme şi mă simt rău. Dar în fine, măcar Caisă e încă lângă mine şi mă mai ascultă din când în când chiar daca nu prea îi spun eu mereu că ma deranjează ceva sau că cineva m-a făcut să mă simt ca naiba.
Nu am mai scris de mult..cam de 2 săptămâni. Nici eu nu prea ştiu de ce. Nu am avut stare de scris..chiar dacă ăsta e un mod în care mă descarc. Doar că în ultima perioadă toate merg proaste..şi nu mă simt deloc bine. Am avut şi primele certuri cu colegii. Majoritatea sunt okay şi mă înţeleg bine cu ei dar mai sunt şi unii care încearcă să pară foarte şmecheri..din păcate nu le iese pentru că nu îmi prea bat eu capul cu ei dar la un moment devine enervant şi ai vrea să scapi de ei..chiar dacă nu ai cum.
Nu prea mai gândesc deloc. Sunt foarte distrat..adică sunt în lumea mea şi nu mă gândesc la nimic. Toată ziua..stau, şi ascult muzică sau dorm. Cateodată mă gândesc la mine şi doar îmi spun că sunt un ciudat, un adolescent depresiv care se minte că e bine dar parcă care nu vede că mai tot timpul stă trist şi se gândeşte cum să moară mai repede. Simt că eu nu am ce căuta aici. Eu..nu sunt făcut pentru acest pământ..pentru aceşti oameni..pentru nimic. Şi nu spun asta ca şi cum aş fi cel mai bun om din lume, dar pe bune. Nu îmi găsesc rostul. Eu nu am ce face pe lângă această lume murdară şi urâtă..pe lângă aceşti oameni răi care nici nu mă bagă în seamă. Cu mine sau fără mine..tot aceeaşi treabă.
De ceva timp am cunoscut un băiat. Da..normal că e la distanţă de mine, că doar nu putea să fie cineva mai special..mai aproape de mine. În fine..l-am cunoscut..şi e foarte drăguţ..şi mă face să mă simt bine. Vorbim în fiecare zi şi chiar dacă nu e foarte vorbăreţ e drăguţ şi mă face să zâmbesc. Într-un fel toată chestia asta numită viaţă..e destul de okay. Dar asta doar pentru că Caisă şi acest băiat fac parte din ea.
Sper că o să fie bine. Îmi trebuie doar răbdare şi am să încerc să am. Dar sunt unele momente în care cedez de tot şi nu e bine. Nu mă mai cunosc. Înainte eram vesel şi nimeni nu mă putea opri din vorbit. Acum..toată ziua sunt trist şi de abia vorbesc. Nu îmi place..dar nici nu am motive să fiu fericit. Unii zic că trăiesc..şi că ăsta e un motiv destul de bun. Dar degeaba trăiesc dacă nu sunt fericit şi dacă nu am lângă mine oamenii de care am nevoie, degeaba trăiesc daca nu prea am prieteni şi dacă nu am multe posibilităţi. Degeaba.
Dar o să fie bine..trebuie să fie bine pentru mine, şi pentru cei din jur, sau poate pentru cei care ţin la mine şi cărora le pasă de mine.