Revenire

Au fost nişte zile aşa ciudate. Peste tot e o atmosferă închisă..tristă..aşa ca mine. În continuare mă simt naşpa. Nu v-am spus de Castravete. Nu ştiu de ce le pun astfel de nume prietenilor mei dar, doar astea îmi vin în minte. Ne-am cunoscut acum ceva luni pe un site de socializare..e o fată foarte de treabă, e în ultimul an de facultate şi e un om frumos. Din primeme conversaţii am putut să îi spun totul despre mine şi când i-am spus că sunt gay nu a fost mare surprindere pentru că şi-a cam dat seama. Când a început vacanţa de vară ne-am cam distanţat..nu am idee de ce. Eu aveam ieşirile mele, ea pe ale ei. M-a cam ignorat şi acum o cam face la fel şi mă enervează chestia asta. Se tot miră când îi spun că mă simt naşpa pentru că de mult nu a mai stat să mă asculte şi să vadă că eu chiar am nişte probleme şi mă simt rău. Dar în fine, măcar Caisă e încă lângă mine şi mă mai ascultă din când în când chiar daca nu prea îi spun eu mereu că ma deranjează ceva sau că cineva m-a făcut să mă simt ca naiba.
Nu am mai scris de mult..cam de 2 săptămâni. Nici eu nu prea ştiu de ce. Nu am avut stare de scris..chiar dacă ăsta e un mod în care mă descarc. Doar că în ultima perioadă toate merg proaste..şi nu mă simt deloc bine. Am avut şi primele certuri cu colegii. Majoritatea sunt okay şi mă înţeleg bine cu ei dar mai sunt şi unii care încearcă să pară foarte şmecheri..din păcate nu le iese pentru că nu îmi prea bat eu capul cu ei dar la un moment devine enervant şi ai vrea să scapi de ei..chiar dacă nu ai cum.
Nu prea mai gândesc deloc. Sunt foarte distrat..adică sunt în lumea mea şi nu mă gândesc la nimic. Toată ziua..stau, şi ascult muzică sau dorm. Cateodată mă gândesc la mine şi doar îmi spun că sunt un ciudat, un adolescent depresiv care se minte că e bine dar parcă care nu vede că mai tot timpul stă trist şi se gândeşte cum să moară mai repede. Simt că eu nu am ce căuta aici. Eu..nu sunt făcut pentru acest pământ..pentru aceşti oameni..pentru nimic. Şi nu spun asta ca şi cum aş fi cel mai bun om din lume, dar pe bune. Nu îmi găsesc rostul. Eu nu am ce face pe lângă această lume murdară şi urâtă..pe lângă aceşti oameni răi care nici nu mă bagă în seamă. Cu mine sau fără mine..tot aceeaşi treabă.
De ceva timp am cunoscut un băiat. Da..normal că e la distanţă de mine, că doar nu putea să fie cineva mai special..mai aproape de mine. În fine..l-am cunoscut..şi e foarte drăguţ..şi mă face să mă simt bine. Vorbim în fiecare zi şi chiar dacă nu e foarte vorbăreţ e drăguţ şi mă face să zâmbesc. Într-un fel toată chestia asta numită viaţă..e destul de okay. Dar asta doar pentru că Caisă şi acest băiat fac parte din ea.
Sper că o să fie bine. Îmi trebuie doar răbdare şi am să încerc să am. Dar sunt unele momente în care cedez de tot şi nu e bine. Nu mă mai cunosc. Înainte eram vesel şi nimeni nu mă putea opri din vorbit. Acum..toată ziua sunt trist şi de abia vorbesc. Nu îmi place..dar nici nu am motive să fiu fericit. Unii zic că trăiesc..şi că ăsta e un motiv destul de bun. Dar degeaba trăiesc dacă nu sunt fericit şi dacă nu am lângă mine oamenii de care am nevoie, degeaba trăiesc daca nu prea am prieteni şi dacă nu am multe posibilităţi. Degeaba.
Dar o să fie bine..trebuie să fie bine pentru mine, şi pentru cei din jur, sau poate pentru cei care ţin la mine şi cărora le pasă de mine.

Stare

E aşa frig afară. Ninge..frumos, cu fulgi mari dar parcă e prea devreme. Au fost nişte zile aşa aglomerate. Am uitat de toate, am făcut de toate dar parcă nu am făcut nimic.
Mă simt prost adică nu mă simt bine, din nou..nu e ceva care să mă mire dar e ciudat. Acum un an m-am îndrăgostit foarte tare de un tip. Era frumos, era drăguţ cu mine, mă înţelegea, când vorbeam cu el mă liniştea..era aşa bine. Bine..totul a trecut acum, nici nu mai vorbeşte cu mine dar nici acest lucru nu mă miră.
Îmi cam urăsc colegii, da..e ceva normal să zicem. Mă enervează foarte tare că nu acceptă deloc persoanele gay, de parcă le este afectată viaţa. Şi sunt aşa porniţi..şi îşi cer drepturi. Pentru ce dracu să îţi ceri drepturi când tu ca şi persoană ai voie să te săruti cu iubitul sau iubita ta, când nimeni nu îţi spune nimic că te ţii de mână cu el sau cu ea, şi noi..persoanele gay nu mai ştim cum să ne ascundem ca să nu fim bătuţi, jigniţi sau ameninţaţi ? Noi ar trebui să ne cerem drepturile..bine, o facem în mare parte dar o facem într-o manieră de bordel şi e şi normal că nu sunt rezultate. Doamne..sunt aşa frustrat, şi nici nu am idee de ce. Adică într-un fel am..dar nu vreau să mă gândesc la asta. Mă enervează ipocrizia din jurul meu, mă enervează că sunt singur, că am nişte părinţi idioţi şi că totul merge prost. Noroc cu şcoala. Niciodată nu mi-a plăcut mai mult, şi niciodată nu m-am gândit că am să spun asta. Dar e okay aşa, măcar cât sunt la ore nu mă mai gândesc la nimic, dar când ajung acasă..pf, e ca un coşmar. Noaptea în loc să dorm doar stau şi mă uit la pereţi gândindu-mă la chestii şi ma consum pentru altele. Dar ăsta sunt eu.
Totuşi am avut şi momente plăcute zilele astea. Am cunoscut persoane noi de care m-am ataşat într-un fel de ele. Se comportă drăguţ cu mine şi da..e okay.
Mă întreb cât o să mai dureze toată nebunia asta numită viaţă. Mă întreb cât am să mai rezist eu..pentru cp sincer..abia mai pot. Simt doar că totul e negru şi nimic nu o să se schimbe. Da..scenariu tipic unui adolescent, acum e trist..totul merge naşpa până când adolescentul se omoară şi BAM. Toată lumea îl iubeşte, toată lumea îşi aminteşte de el, toată lumea îl plânge. Dar pentru ce ? E prea târziu acum şi degeaba mai fac toate acele chestii.
Aş vrea doar ca lumea să se oprească puţin şi să mă asculte. Să audă ce am de zis şi ce simt şi să încerce să mă înţeleagă şi pe mine sau să mă ajute pentru că sunt pe cont propriu şi se pare că nu îmi e bine aşa chiar dacă zic eu că este. Păi uite că nu este şi mi-a cam ajuns. Vreau să fiu ascultat şi înţeles. Nu cred că cer prea multe. Pe când unii cer luna şi stelele, eu cer doar puţină înţelegere.
Dar în acelaşi timp sunt aşa confuz. Nici nu vreau să ştiu ce e bine pentru mine pentru că..nimic nu e bine pentru mine. Adică stai..nici nu ştiu ce e bine pentru mine. Da..sunt complicat ca dracu şi mă detest pentru asta.
Vorbeam cu o prietenă care mi-a văzut blogul şi m-a întrebat dacă nu îmi este frică dacă lumea o să afle despre mine. Şi..nu ştiu. Într-un fel imi este..dacă nu îmi era..probabil că acum nu mă mai chema Roşie dar într-un fel nu îmi prea pasă sau cel puţin nu îmi mai pasă. Şi ninge..cum să ningă în Octombrie ? Urăsc zăpada şi când ninge, urăsc frigul şi urăsc că se apropie Sărbătorile. Niciodată nu mi-au plăcut pentru că se umple casa de rude tâmpite care doar ştiu să mă întrebe pe ce proaste am mai futut. Că de parcă un  "eşti bine ?" nu e de ajuns. Şi după mai vin şi cu pretenţiile lor şi dacă nu le zici ce vor să audă spun că faci familia de ruşine. O fac pe dracu ! Şi da..mai vin şi părinţii care să îţi ţină morală că nu ştii cum să te comporţi cu mătuşile şi verii tăi. De parcă mi-ar păsa de ei.
Deci într-o mică concluzie..viaţa e de câcat, la fel ca şi oamenii din jurul meu. Nimic nu e bine şi nici nu o să  fie prea curând. Aşa că am să fiu în continuare frustrat şi nervos pentru că nu am ce face în legătură cu asta. Bye.