sâmbătă, 28 septembrie 2013

Stare

Azi nu mă simt aşa bine. Poate e din cauza vremii..nu ştiu. Ăăm..m-am uitat în spate, mi-am adus aminte de toate lucrurile pe care le-am făcut înainte, cum m-am comportat cu unii, ce am făcut cu alţii, am văzut cât de multe greşeli am făcut şi da..nu e bine deloc. Am ieşit afară la o ţigară..mi-am pus muzică şi am explodat în plâns. M-am descărcat de tot ce simţeam în acel moment, de toată fericirea, tristeţea şi ura pe care o aveam în bine. Am făcut alegeri greşite de care acum îmi pare rău. Am alungat oameni buni de lângă mine şi i-am lăsat pe cei răi să îmi schimbe viaţa. Mi-am pierdut timpul cu oameni de la care nu trebuia să mă aştept la nimic. Am pierdut oameni care au ţinut şi cred că ţin la mine extrem de mult doar pentru că am fost egoist şi pentru că nu mi-a păsat de ce simţeau ei pentru mine. Acum sunt ca o clădire şi toate lucrurile rele din trecut se întorc şi mă demolează. Nu mai rămâne nimic din mine şi am să ajung să fiu ca o ruină. De multe ori am această stare în care simt că totul dispare şi că eu sunt doar un personaj anonim, dar acum e diferit. Acum..simt ceva şi nu e ceva bun. Acum tot ce aveam dispare, în fiecare zi, cuvânt cu cuvânt, persoană cu persoană şi până la final nu am să mai am nimic.
Chiar aseară vorbeam cu un prieten despre partea întunecată din mine şi îmi spuse că el speră să ies din acest întuneric. Dar cum ? Nu am cum să ies din starea asta când pierd în fiecare zi cam tot ce mă defineşte, nu am cum să ies din starea asta când nu sunt fericit şi nu am lângă mine lucruri de care am nevoie.
Dar na..e doar o stare, sper că o să îmi treacă în curând şi totul o să fie bine. Bye.

vineri, 27 septembrie 2013

Întrebare

Wuh..weekend, în sfârşit. A fost o săptămână aglomerată dar a fost okay. M-am cunsoscut mai bine cu colegii noi şi sunt chiar de treabă. Bine..nu toţi dar majoritatea sunt okay.
Mă gândeam zilele astea cum să le spun la ai mei de mine. Dar nu cred că am să o fac. Şi sunt multe motive de ce nu cred că am să fac asta. Ai mei sunt cam homofobi..bine, mai mult mama, şi asta mă enervează la culme. Chiar nu îi înţeleg. Îmi şi imaginez faţa lui mama dacă află că eu sunt gay. După cred că m-ar da afară din casă pentru că ea nu acceptă persoanele gay. Mi-a spus asta de mult timp şi mi-a zis că dacă aş fi gay să îmi găsesc altă casă. Ura din nou pentru mine. E trist ce mi-a zis dar m-am obişnuit. Tata cred că ar reacţiona bine pentru că am vorbit cu el despre asta într-um mod mai indirect şi a zis că nu are nici o treabă cu persoanele gay şi că atâta timp cât eu am să fiu fericit o să fie bine. Dar nici lui nu i-ar place deloc să afle că sunt gay, chiar deloc. Şi ştiu că dacă le-aş spune, mi-ar interzice o mulţime de chestii şi nu o să fie bine deloc.
După..îmi vin sute de întrebări în cap. Ce o să creadă familia ? Ce o să zică oamenii care mă cunosc ? Cum o să fiu tratat după ? Cum o să le explic prietenilor mei ? O să mai am prieteni ? Totul o să fie normal ?
Dar defapt am răspunsurile la toate întrebările astea. De familie nu îmi prea pasă şi nici de oamenii pe care îi cunosc. Aşa sunt eu şi mă simt okay aşa. Prietenilor mei am să le explic pe scurt şi la obiect. Dacă o să înţeleagă ar fi perfect, dacă nu..e bine şi aşa şi cred că majoritatea nu o să îşi termine prietenia cu mine pentru că am doar prieteni okay şi de calitate care m-ar înţelege. Şi nu..nimic nu o să fie normal dupa ce mi-aş face coming out-ul. Pentru că lumea e rea şi în loc să îmi vadă partea frumoasă din mine, doar o să arunce cu noroi în mine şi nu o sa fie deloc fain, o să fie chiar urât şi am să mă simt foarte rău. Familia ştiu că nu o să mă înţeleagă şi niciodată nu am avut aşteptări mari de la ai mei. Ei au foarte mari aşteptări de la mine dar eu de la ei nu primesc nimic. Doar mă întreţin şi le sunt recunoscător pentru asta..dar doar atât. Câteodată îmi doresc mult mai mult de la ei şi aici nu mă refer la bani sau alte chestii. Din nou zic, noroc că o am pe Caisă şi ea îmi este alături şi mă înţelege. Măcar atât.
Deci da..mi-aş face coming out-ul în orice moment dar ştiu că după nu o să mai fie nimic la fel. Totul o să se schimbe pentru mine şi nu o să se schimbe deloc în bine şi nu vreau asta.Oamenii doar m-ar batjocorii, aş fi tratat diferit şi lumea nu m-ar înţelege deloc. Mi-aş piedre câţiva prieteni şi nu vreau asta pentru că ţin mult la prietenii mei, aş pierde ajutorul din partea părinţilor şi nu m-aş putea descurca singur. Nu sunt pregătit încă să mă descurc singur. Aşa că am să stau în continuare în umbră, am să mă ascund şi o să încerc să mă prefac că totul e bine. Bye.

joi, 26 septembrie 2013

Hei

Şi..e seară şi din nou mă plictisesc. Aşa că am zis să scriu. Din nou..nu am o idee anume. Doar scriu.
Hm..mă gândesc să povestesc cum e să fii gay în ţara asta. Păi..e greu, e foarte greu. Am mai zis şi în prima postare de ce. Oamenii din România gândesc urât, au o minte închisă şi nu pot accepta ceva diferit. Toată lumea crede că e o boală. Nu este. E un lucru pe care îl simţi, de care îţi dai seama mai repede sau mai târziu. Şi da..pentru mine a fost într-un fel un şoc când mi-am dat seama. Ştiam..cum gândesc oamenii şi ştiam că nu o să fie deloc uşor pentru mine să trăiesc printe oameni, gay fiind. După un timp m-am acceptat şi am găsit şi părţile bune. Persoanele gay sunt foarte okay. Unii, nu toţi. De ce zic unii..păi în general sunt promovaţi doar poponarii. Nu am nimic cu ei. Dar sa fii poponar nu înseam nă să fii gay. Cei care zic că poponarii şi persoanele gay sunt aceeaşi chestie se înşel amarnic. Mă enervează că noi, cei gay suntem înţeleşi foarte greşit. Aşa ne-am născut. Cunosc o mulţime de oameni gay care sunt cu facultaţi şi care sunt oameni de calitate. Printre voi sunt aşa multe persoane gay şi voi nu vă daţi seama. Cei mai mulţi se ascund pentru că daca şi-ar face coming out-ul ori ar fi bătuţi, ori ar fi batjocoriţi ori nu ar fi înţeleşi de nimeni. E trist ce se întâmplă..şi aş vrea să schimb asta..dar nu prea pot.
Totodată, şi persoanele gay greşesc mult. Luptă pentru nişte cauze pe care nici ei nu le înţeleg. Se fac tot felul de parade care nu ajută la nimic, paradele doar fac o imagine şi mai proastă comunitaţii LGBT. După..majoritatea persoanelor gay vor să se legalizeze căsătoria între persoanele de acelaşi sex, dar nu îşi amintesc că o relaţie gay nu durează mai mult de câteva luni. Rare sunt relaţiile care durează un an sau mai mulţi. Of of, e şi normal ca ceilalţi să nu ne înţeleagă când nici noi nu ne înţelegem.
Eu unul..am fost şi sunt înjurat şi luat peste picior de mulă lume, şi as vrea să iau atitudine dar am o frica foarte mare în mine şi asta mă împiedică mereu. Am noroc de Caisă care m-a acceptat aşa cum sunt şi care mă ajută foarte mult. În rest..am prieteni care ştiu de mine..dar puţini. Chiar nu aş vrea să se afle, îmi e prea frică de lumea asta urâtă şi nu vreau să mă gândesc ce aş paţi. Aş vrea să ştiu şi eu cum e să trăieşti liber şi să nu îţi pese de cred alţii. Dar nu pot. Chiar nu pot. Aş vrea să stie toată lumea de mine şi să mă plimb liniştit pe stradă. Nimeni nu vrea să înţeleagă că asta e o parte din mine şi că nimeni nu poate să mi-o fure, să o înlăture aşa uşor. Ăsta sunt şi nu mă voi schimba niciodată.
Dorinţa mea cea mai mare e să fiu acceptat şi înţeles. Şi nu doar eu. Îmi doresc asta pentru fiecare persoană care e ca mine, si sunt sigur că aşa am deveni mai buni şi am învăţa să gândim cu capul..nu cu altceva.
Dar..asta nu se va întâmpla prea curând aşa că trebuie să mă obişnuiesc. Da..cam atât..nu ştiu dacă m-am făcut aşa înţeles..doar am vrut să spun şi eu cateva cuvinte..printe miile de cuvinte care roiesc în fiecare zi printre noi. Bye.

Amintire

Da..şi am revenit. Hei. Da..nu am un subiect sau o idee anume despre ce să scriu. Am ajuns acasa, azi a fost o zi cam obositoare dar okay. Liceul meu..e foarte..mort. Lume multă, puţini oameni. Plin de ţărani şi cocalari şi oameni superficial care se iau de tine din nimicuri. De abia am început şi deja m-am săturat de ei. Mă rog, am ajuns acasă şi normal că mama trebuia să mă frece cu ceva la cap, că deh..nu se putea fără. Iarăşi ţipa ca nebuna şi se leaga de nişte chestii idioate cu care nu am nici o treabă. Că de ce nu faci aia, că de ce ai venit aşa târziu acasă, că de ce nu m-am îmbrăcat mai bine şi tot felu de chestii idioate.
De aseară sunt singur. Era şi timpul, ştiu că sună ciudat, dar aceea relaţie îmi mânca nervii şi răbdarea la maxim. De acum am să rămân singur. E cel mai bine aşa. Anul ăsta e primul an de liceu pentru mine. Da..sunt boboc, şi nu e aşa grozav pe cum speram. În clasă nu am cine ştie ce tipi drăguţi. Ba ar fi unul, e drăguţ şi arată bine, dar nu cred că e gay, chiar dacă în ore ne uităm unul la altul..şi într-o pauză a venit să stea cu mine afară cât fumam o ţigară. A fost chiar drăguţ, mi-a povestit de toate şi ce chestii îl pasionează. E un băiat bun, nu m-aş supăra să îmi spună că e gay. Dar am un plan şi poate am să aflu dacă ascunde ceva.
Nu m-am mai văzut de mult timp cu Caisă. E prietena mea cea mai bună şi da, suntem la profile diferite şi ne vedem mai rar acum. Cam păcat dar şi cand ne vedem, tot ca doi nebuni am rămas şi ne dobitocim pe stradă.
Şi da..afară s-a cam lăsat frigul..rău de tot. Şi normal că eu răcesc. Că doar ce nu fac eu ca să arăt bine. Mă îmbrac cu cele mai faine okay pe care la am, şi noroc..alea sunt cele mai subţiri. Ura pentru mine. Haha, mi-am adus aminte de o întâmplare care s-a petrecut prin Ianuarie. Păi..eram cu iubitul meu prin oraş, e un nemernic. Am să vă zic eu altădată de ce. Aşa, cum ziceam, eram prin oraş şi ne plimbam. Eram printr-un cartier şi într-un timp erau nişte case dar au fost demolate şi acum au rămas doar nişte scări şi bănci. În fine..în aceea zi am aflat nişte chestii foarte naşpa care m-au enervat mult. Normal că diva de el, pe zăpadă a venit în pantofi, că doar na..nu îşi putea lua nişte cizme. De ce ? Am mai spus..e divă..cică. Şi da..cum îi ceream eu explicaţii cobora nişte scări pe care normal că s-a format gheaţă. Eu ţipam la el, el la mine şi deodată de la atâţia nervi cade ca un bou pe scari. Eu normal că am explodat în râs pentru că nu îmi mai prea păsa de el. Ajung la el şi plângea ca un prost. Şi..supriză ! Şi-a rupt piciorul. A fost foarte drăguţ să aud asta, şi da..par un nemernic să zic asta dar na..e un om foarte naşpa şi nu merita compasiunea mea. L-am ajutat să se ridice, si mergeam spre maşina si normal că nu era destul. Pe lângă piciorul rupt trebuia să mai păţească ceva. La un moment mi-a zis o chestie care din nou m-a enervat foarte tare şi în acel moment i-am frecat o palmă peste cap de şi-a muşcat limba. Bine mi-a părut când am văzut că se face curcubeu la faţă.
După a zis că poate să ajungă şi el la maşină singur şi de acolo ne-am despărţit. Dupa cateva zile mă suna dar chiar nu aveam chef să vorbesc cu el. Măcar l-am ajutat să îşi rupă piciorul şi mă simt mândru de asta. Da ştiu..sunt un nemernic fără suflet. Da..se mai întâmplă.
Eh..acum ar trebui să închei..şi să merg la temele mele pe mâine. Ura din nou pentru mine. Da..am să mai postez când am timp sau când am să mă plictisesc. Da..păi..bye.

miercuri, 25 septembrie 2013

Eu

Păi am zis să scriu ceva ca prima postare, să mă prezint puţin. Mă numesc Roşie. Defapt nu mă numesc aşa, dar..aşa o să mă ştiţi voi. Nu ştiu ce să zic despre mine, mă cunosc dar nu îmi place să mă descriu ci să fiu descoperit. Sunt gay. Ce bucurie pe capul meu. Chiar este, pentru că mă simt bine aşa cum sunt chiar dacă mai sunt oameni proşti prin jurul meu care nu înţeleg chestia asta. Eh..se mai întâmplă. Sunt..liniştit dar şi greu de controlat câteodată. Sunt diferit şi neînţeles, îmi place mult ciocolata şi să mă plimb dar şi să scriu. Am foarte mulţi prieteni. Defapt nu..am doar 3, dar sunt buni şi ăia. Să fii gay..e cam greu. E greu din cauza oamenilor care au o percepţie foarte proastă despre noi ăstia gay. Şi e şi normal. Doar poponari şi dive masculine se promovează, care se dau drept gay binefăcători şi care luptă pentru nişte cauze pe care nici ei nu le înţeleg. Dar din nou..asta e. Aş vrea să încerc să schimb mentalitatea oamenilor despre persoanele ca noi dar nu prea am cum. Sunt mic..minor şi nimeni nu m-ar băga în seamă. Poate am să reuşesc prin acest blog.
Ştiu că dacă cineva o să citească blogul ăsta o să mă considere un laş pentru că nu mi-am arătat identitatea, dar nu e pentru că nu aş vrea. E pentru că, cum am mai zis, oamenii nu înţeleg acest lucru şi da, îmi e frică. Deja am primit bătaie pentru că sunt aşa cum sunt, şi chiar nu mai am chef de alta.
Da..cred că e destul pentru o primă postare aşa că..bye.